– Cum îți poți ajuta copilul să-și înțeleagă emoțiile –
Deschiderea spre propria poveste poate fi, uneori, cea mai grea formă de curaj. Cristina Ciobanu, fondatoarea Chartarium, a transformat această vulnerabilitate într-o resursă profund valoroasă, nu doar pentru ea, ci pentru mii de părinți și copii care descoperă, prin fișele vizuale create de ea, o cale nouă spre înțelegere, echilibru și conexiune.
În interviul de mai jos, Cristina vorbește deschis despre călătoria personală care a condus la apariția Chartarium, o platformă care oferă părinților unelte concrete pentru a-și susține copiii în procesul de autocunoaștere și dezvoltare emoțională. Împărtășește momente-cheie din viața ei, provocări, revelații și motivele profunde pentru care crede cu tărie că dezvoltarea personală nu e un „extra” în educația copiilor, ci chiar fundația unei vieți trăite cu sens, conștiență și blândețe.
Cine este Cristina Ciobanu – omul din spatele antreprenorului? Cum ți-ai descrie parcursul personal și profesional până în punctul în care ai creat Chartarium?
Chartarium nu s-a născut dintr-o idee de business, ci dintr-o nevoie profundă de a exprima ceea ce trăiam în interiorul meu. La început, credeam că fac ceva valoros pentru lume – un sistem clar, „mura-n gură”, pentru toți părinții care nu au timp, răbdare sau cuvinte potrivite pentru copiii lor. Însă, cu timpul, am înțeles că acest proiect era despre mine. Era vocea copilului meu interior, care nu primise răspunsuri, care căutase justificări pentru absența emoțională a părinților, care își dorea să fie văzut, înțeles și conținut.
Ani de zile am crezut că piedicile din calea proiectului țin de strategie, de resurse, de producție. Dar, de fapt, piedica eram eu. Până când nu am început o muncă profundă cu mine – de acceptare, de iertare, de vizibilitate – Chartarium nu putea ieși în lume. Era ca și cum sufletul proiectului era legat de sufletul meu, iar dacă eu nu aveam curajul să mă arăt, nici el nu avea cum să prindă contur.
A fost un drum lung, uneori confuz, dar revelator. M-am străduit, ca mulți alții, să bifez toate etapele „corecte” ale vieții: am învățat bine, am avut o carieră în business, am atins toate obiectivele care păreau a însemna reușita. Și totuși, după ce le-am atins, m-am trezit cu întrebarea care mi-a schimbat tot parcursul: „Bine, am făcut tot ce mi s-a spus… și totuși, eu unde sunt?”
Adevărul e că nu știam ce îmi place. Nu știam ce mă bucură, dincolo de un gest de iubire sau o prăjitură bună. Eram un om funcțional, dar pierdut. O frunză în vânt, deși social eram considerată „reușită”.
Cum a luat naștere Chartarium? Care a fost momentul-cheie care a aprins această idee?
Chartarium a apărut în momentul în care am început, cu adevărat, să mă întorc spre mine. Să fac ce îmi place. Să dau formă propriei mele vindecări. Să transform nevoile copilului meu interior în resurse pentru copiii altora.
Astăzi, Chartarium nu este doar un proiect. Este expresia unui suflet care a avut nevoie de timp, de curaj și de blândețe ca să se lase văzut. Și dacă poate ajuta alți părinți să-și vadă copiii mai bine, mai profund, atunci tot parcursul meu a avut sens.
Chartarium nu a pornit de la o strategie sau un plan bine pus la punct, ci dintr-o nevoie interioară greu de pus în cuvinte. Simțeam că am ceva de oferit, dar nu înțelegeam exact ce. A fost, de fapt, dorința copilului din mine de a fi văzut, de a primi răspunsuri clare și blânde la întrebările vieții, transformată într-un efort de a crea o cale ușoară pentru alți copii și pentru adulții care îi însoțesc.
Am început să creez fișe, resurse, idei vizuale care să explice emoțiile, regulile, responsabilitatea, autocunoașterea. Le cream intuitiv, ghidată de ceva mai profund decât mintea. Simțeam că toate spun ceva important, dar nu găseam forma în care să le ordonez ca să devină un sistem coerent.
A durat luni întregi până am recitit, aproape întâmplător, teoria piramidei lui Maslow. O știam, dar de data asta a fost ca un declic. S-a făcut lumină în sufletul meu. Am înțeles că toate fișele create aveau un fir comun: vorbeau, într-un fel sau altul, despre nevoi nesatisfăcute. Erau exact ceea ce lipsea unui copil ca mine – și probabil multor alți copii – pentru a se înțelege, a se simți în siguranță, văzut, valoros.
Atunci a prins contur Chartarium. Nu ca un proiect teoretic, ci ca un spațiu viu, structurat pe baza nevoilor reale ale sufletului. A fost momentul în care totul a avut sens.
De ce este atât de important să vorbim mai des despre dezvoltarea personală a copiilor?
Pentru că dacă generațiile anterioare ar fi cunoscut și practicat cu adevărat dezvoltarea personală, cu toții am fi avut vieți mai apropiate de evoluția sufletească – nu doar de bifarea unor reușite sociale.
Astăzi, prea mulți copii și adulți trăiesc în competiție, încercând să demonstreze ceva ce, în esență, nu contează – mai ales dacă vine din frică, din comparație sau din nevoie de validare.
Dar dacă, de mici, am fi fost învățați cine suntem cu adevărat, dacă am fi înțeles că suntem unici și că singura competiție reală e cea cu versiunea noastră de ieri, lumea ar fi un loc mai liniștit, mai blând, mai autentic.
Și dacă ne-ar fi arătat că lucrurile nu sunt neapărat „bune” sau „rele”, ci că fiecare trăire face parte din drumul unic al fiecărui suflet, poate am avea mai multă înțelegere, și mai puțină judecată.
Dezvoltarea personală a copiilor nu e un lux. E fundația unei vieți trăite responsabil, conștient, cu sens, cu blândețe. Și cu o șansă reală la echilibru, nu doar la succes.
Cum putem aduce acest subiect mai aproape de familii și educatori?
Adevărul este că dezvoltarea personală a copiilor nu poate fi impusă. Nu e un subiect care se predă din obligație sau din manual. Poate ajunge cu adevărat doar la acei oameni care sunt pregătiți să-l primească – părinți, educatori sau specialiști care aleg să facă acest pas din simțire, nu doar din gândire.
E nevoie de o deschidere interioară reală, de o intenție sinceră de a fi alături de copii nu doar pentru a-i învăța, ci pentru a-i înțelege.
Și da, sunt extrem de recunoscătoare să observ că, în ultima vreme, sunt tot mai mulți oameni care simt această nevoie profundă – de a însoți copiii altfel, de a-i vedea dincolo de comportamente, de a-i ajuta să se descopere, nu doar să se conformeze.
Cred că putem aduce acest subiect mai aproape nu prin convingere, ci prin prezență, exemplu, resurse clare și ușor de aplicat, care ating sufletul. Acolo unde există inimă deschisă, cuvintele își găsesc locul.
Cum îi putem ajuta pe copii să își înțeleagă și să își gestioneze emoțiile?
Pe cât de simplu pare, pe atât de complicat se simte uneori.
Dar, în esență, totul începe cu prezență.
Să fim acolo – nu ca să corectăm, ci ca să observăm cu adevărat ce trăiesc.
Apoi vine validarea – acel moment în care le arătăm că emoțiile lor sunt firești, că e în regulă să simtă, chiar și lucrurile inconfortabile. Că nu trebuie să se grăbească să le alunge sau să le „repare”.
Iar ceea ce face diferența pe termen lung este susținerea necondiționată. Nu le putem lua durerea, dar putem sta cu ei în ea. Le putem oferi un spațiu sigur unde emoțiile nu sunt judecate, ci conținute.
Nu e nevoie de discursuri lungi. E nevoie de privire caldă, de ton blând și de încrederea că, odată înțelese, emoțiile nu mai sperie – devin busole.
Ce ai descoperit tu ca mamă și cum s-a reflectat această experiență în construirea metodei Chartarium?
Aici chiar pot spune că totul a pornit dintr-o nevoie reală și… hai să recunoaștem, destul de haioasă.
Eram într-o perioadă în care copiii mei aveau mulți prieteni în vizită. Și când zic mulți, mă refer la 3 copii care aduceau fiecare câte 3-4 prieteni. Vă imaginați o casă în care intră 12 copii odată? Exact așa era.
Mă tot loveam de pantofi la intrare, în sufragerie era gălăgie cât pentru o sală de sport, iar eu îmi doream două lucruri simple:
- să existe reguli clare legate de comportamentul în casă,
- să nu mai urlu ca să le cer un „ton de interior”.
Am căutat peste tot o fișă care să exprime asta vizual, frumos, clar – și n-am găsit nimic. Așa că am început să o construiesc eu.
Și pentru că a funcționat, am continuat să creez și altele. Așa s-a născut, fără să știu pe moment, o întreagă colecție de fișe care m-au ajutat să gestionez viața de zi cu zi cu copiii mei – cu mai puțină ceartă și mai multă înțelegere.
Ce a fost cu adevărat uimitor?
Prietenii copiilor mei au început să povestească acasă despre „reguli de vizită”, „ton de interior”, „spațiu personal” – concepte pe care mulți părinți nu le auziseră încă.
Atunci am realizat că ceea ce construisem avea un sens mai mare: nu era doar pentru mine, ci putea deveni o unealtă valoroasă pentru oricine vrea să crească copii conștienți, fără să simtă că e într-o luptă continuă.
Cum ne ajută fișele Chartarium în acest proces de dezvoltare emoțională și personală? Ce le face diferite și cum pot fi integrate în rutina zilnică?
Fișele Chartarium se integrează ușor în rutina zilnică – printr-un simplu print, pot fi puse pe frigider, în camera copilului sau în sala de clasă.
Metoda propusă are 3 pași simpli:
- Afișezi informația – copilul o vede constant, o înregistrează vizual.
- Printezi fișa de lucru – copilul lucrează activ, devine conștient că poate.
- Oferi diploma potrivită – pentru a susține efortul, nu competiția.
Totul e creat ca să ajute copilul să se dezvolte emoțional în ritmul lui, cu blândețe și claritate si ca adult ai o sinteză clară a subiectului abordat, iar copilul devine conștient de ce face și de faptul că poate.
Pot fi folosite în cei 3 pași propuși – afișare, lucru activ și validare prin diplomă – sau separat, în funcție de context.
Toate fișele sunt disponibile în platformă, unde pot fi modificate și adaptate nevoilor fiecărui copil.
Practic, pleci de la o idee clară și o poți transforma exact așa cum ai nevoie – pentru acasă, pentru clasă sau pentru cabinet.
Totul e gândit să fie flexibil, vizual și ușor de integrat în viața reală.
Cum putem folosi vacanța de vară în avantajul nostru, ca părinți? Ce schimbări sau oportunități ne aduce această perioadă?
Vacanța de vară este un punct de plecare ideal – atât cât timpul permite – pentru a fi mai prezenți conștient în relația cu copilul. E un prilej bun să stăm de vorbă, să observăm mai atent ce ne transmite și să începem, treptat, să integrăm lucrul cu fișele Chartarium.
Acestea ne oferă, ca părinți, o sinteză clară a unui subiect, iar copilului – un cadru de validare. El vede că ai așteptări clare, că există un reper la care vă întoarceți împreună și despre care puteți discuta deschis.
În felul acesta, se creează un canal de comunicare sănătos, în care nu mai suntem în rolul de adult care predă și copil care trebuie să asculte, ci doi oameni care privesc împreună spre același lucru. Asta îi dă copilului atenție, claritate și susținere – elemente esențiale pentru dezvoltarea sa emoțională.
Ce ar trebui să „lucrăm” cu copiii pe timpul vacanței? Există anumite abilități sau teme emoționale care pot fi susținute în această perioadă mai relaxată?
Un punct de plecare excelent este să facem împreună o listă sinceră de „lucruri care ne deranjează unii la alții” – copil, părinte, frate, prieten. Important este să clarificăm de la început că nu vorbim despre oameni, ci despre comportamente care pot fi discutate, înțelese și schimbate.
Această diferențiere – între om și comportamentul lui – este esențială pentru dezvoltarea emoțională. Ne oferă un cadru de lucru fără vinovăție, unde totul devine posibil prin cooperare și instrumente potrivite.
Odată ce am făcut lista, devenim conștienți de ce avem de îmbunătățit și putem alege împreună fișele potrivite din Chartarium. Astfel, lucrul cu copilul capătă formă, direcție și sens – fără presiune, dar cu responsabilitate comună.
Ne poți oferi un exemplu concret de cum ar putea decurge un proces de învățare cu ajutorul metodei Chartarium? Cum arată, pas cu pas, o interacțiune de tip „afișezi – exersezi – recompensezi”?
Sigur, hai să luăm un exemplu foarte actual: dependența de device-uri.
Pasul 1 – Afișezi informația
Începem prin a pune pe frigider sau într-un loc vizibil o fișă cu un mesaj clar și vizual despre cum ne afectează corpul, somnul și starea emoțională timpul petrecut în exces pe telefon sau tabletă.
Nu ținem predici, doar lăsăm copilul să observe, să vadă, să înregistreze zilnic acea informație. Fără presiune.
Pasul 2 – Exersezi printr-o fișă de lucru
După câteva zile, îi propunem copilului o fișă interactivă în care el poate să reflecteze:
– Cât timp petrec pe device-uri?
– Ce simt înainte și după?
– Ce aș putea face altfel?
Este un moment de conștientizare, nu de pedeapsă. Copilul devine partener în proces, își face propriile alegeri și planuri.
Pasul 3 – Recompensezi prin validare
La finalul săptămânii, îi oferim o diplomă din colecția Chartarium. Nu pentru că „a reușit”, ci pentru că a fost atent la sine, a reflectat și a încercat.
Recompensa e pentru efort, nu pentru rezultat. Așa construim încredere, nu competiție.
Această metodă simplă, vizuală și blândă transformă conflictele repetitive în ocazii de învățare reală – în care copilul se simte văzut, implicat și susținut.
Și exact asta face Chartarium diferit.
Ce sfaturi ai pentru părinții care simt că nu mai pot?
„Nu mai pot” nu e un capăt, ci un strigăt interior, un START.
De cele mai multe ori, vine dintr-un loc adânc al sufletului, care – prin comportamentul copiilor – încearcă să arate adultului unde el însuși are nevoie de vindecare, de liniște, de întoarcere spre sine.
Copiii nu ne provoacă, ci ne reflectă. Iar atunci când ne simțim copleșiți, poate fi exact momentul în care sufletul nostru ne cere, prin ei, să ne oprim și să ascultăm.
E mult de spus aici. Dar un prim pas, blând și firesc, poate fi să începi cu copilul. Să iei o fișă Chartarium, să lucrați împreună, să deschideți o conversație fără vină, fără presiune.
Și, fără să-ți dai seama, lucrând cu copilul, te vei întâlni și cu tine. Pentru că acolo unde crezi că trebuie să repari copilul, de fapt, începi să te regăsești pe tine.
Chartarium nu e doar pentru copil. Este o punte tăcută, vizuală și blândă, care poate duce și adultul mai aproape de inima lui.